Noi ceilalţi, nemuritorii obişnuiţi, traversăm o viaţă de sentimente, străjuită de oglinzi ce poartă nume diferite, dar reflectă aceeaşi imagine parfumată: femeia, mama, cuib cald de poveşti şi devotament pină la sacrificiu, surorile ce dau inţeles cimpului cu flori colorate şi apoi cea sau cele care rotunjesc cercul iubirii, soţia, mamă a copiilor, iubita care ştie toate răspunsurile fără a pune nici o intrebare. De ce iubim femeile?

A spune şi a crede că iubirea inseamnă neapărat şi un final, ei bine, nimic mai fals, pentru că o poveste căreia ii prevezi sfirşitul, fie el şi frumos, nu mai este iubire, işi pierde sensul, imediat vecin cu veşnicia.

In aparenţă, viaţa mea s-a desfăşurat pe scenă, in văzul mai mult sau mai puţin atent al celor care mai aleargă după revelaţia Fetei Morgana. Am fost obligat prin natura meseriei mele să vorbesc despre viaţa mea, aflată in prefaţa cărţii tehnice a iubirii. Restul filelor, cite mai sint, pentru aceştia reprezintă foi albe. Dar dragostea mea ştie să citească nume de iubite, de mame ale copiilor mei.

Dacă vrei să supravieţuieşti cu demnitate şi să te bucuri de revederea iubirii, atunci trebuie să accepţi şi virtuţile cernelii simpatice. Şi incă ceva (şi niciodată terminat) iubirea pentru femeile vieţii mele nu se poate pune intr-o ecuaţie, in algebră sau in formule chimice şi, de ce nu, care ţin de ştiinţa mersului, a călătoriei stelelor. Sintem iubiţi şi răsplătiţi pentru iubirea noastră atita vreme cit iubim şi ştim să dăruim, fără a cere decit tinereţea veşnică a unui suris cu care eşti intimpinat, atunci cind te intorci la ceas de seară din marile călătorii, descoperitoare de inedit.

Inainte de a iubi femeia, trebuie să invăţăm să iubim, pur şi simplu. Dragii mei contemporani, căutaţi cartea tehnică a iubirii, de folosinţă unică, căutaţi cu insistenţă, aţi pus-o cu siguranţă undeva şi acum este o mare nevoie de conţinutul ei şi de "iarna" filelor albe...

Sursa:kudika.ro